Mereu m-am intrebat ce anume ii tine pe oameni legati de anumite circumstante nefavorabile lor si sufletului lor... De ce stau oamenii in relatii si familii bolnave, de ce aleg sa mearga zilnic la locul de munca pe care il urasc, de ce asculta de seful agresiv, de ce accepta sa fie tratati cateodata mult sub ceea ce si-ar dori si ar merita??? Toate acestea erau intrebari fara raspuns pentru mine. Poate si pentru faptul ca eu in general, daca ma confrunt cu situatii de genul, prefer sa intorc spatele si sa plec - evident, dupa ce am incercat o perioada sa schimb ceva (in bine) si am observat ca nu se poate si nu se poate... Acum ceva timp mi-am dat seama de ce oamenii prefera sa stea totusi ancorati etern in situatii care le provoaca durere si suferinta. Este vorba tot de oameni; oamenii sunt cei care iti mentin dependenta de o atmosfera care poate nu iti place 100%. Ei sunt cei care te fac sa uiti partile negative, sa le treci cu vederea. Pentru un om sau oamenii de acolo, esti dispus sa te sacrifici. Si aproape ca nici nu vezi partile negative. Atunci cand esti inconjurat de oameni cu suflet si care iti sunt dragi, putin mai conteaza restul... Astfel, ajungi sa stai si sa stai... Si sa staaaai in aceeasi situatie nefavorabila.
Insa, trebuie sa fim constienti totusi ca astfel de situatii ne macina, chiar daca nu in mod direct si activ si ca uneori este bine sa apelam la vesnicul "punct si de la capat". Fiecare sfarsit are un nou inceput care te poate ajuta sa fii mai bun, care iti poate arata noi orizonturi si puncte cardinale spre care sa iti intinzi aripile. Imi plac inceputurile, chiar daca uneori entuziasmul meu se disipa un pic cam repede, luand cu el si motivatia. Pentru ca fiecare inceput presupune iesirea din zona de confort, efort si munca suplimentara. Si inevitabil, si teama de a nu da gres. Insa sunt un om norocos: pana acum inceputurile mele au fost frumoase si mi-au deschis drumuri catre auto-cunoastere amanuntita; mi-au dat ocazia sa intalnesc oameni minunati care mi-au devenit prieteni apropiati sau care m-au ajutat sa invat lucruri noi si sa le pun in practica, chiar si oamenii care m-au dezamagit profund, intr-un final s-au dovedit a fi adevarate invataturi si lectii de viata cu efect pozitiv pe termen lung. Asa am invatat sa iert, sa uit, sa ma bucur mai mult de lucrurile mici.
Imi plac inceputurile, asa ca astazi o sa iti arat inceputurile mele in arta quilling-ului. Abia zilele astea am reusit sa asamblez primul meu set facut 100% numai din hartie.
Este un set simplu format din cercelusi micuti la baza urechii, tip butonei si un inel asortat cu baza argintata, reglabil. Habar nu aveam ce fac pe atunci, nici nu stiam sa tin ustensilele in mana cum trebuie, aveam probleme cu lipiciul si cu lacul... Totul era un test de anduranta si indemanare. Eh, ce vremuri 😖😖😖
Cu toate astea, desi a fost complicat si simteam ca nu pot face nimic fara sa ma concentrez 100% si inca jumatate, nu m-am lasat pana nu am reusit sa ajung la un rezultat, chiar daca acesta nu a fost perfect. Initial, am zis ca nu voi fi niciodata in stare sa lucrez cu hartia; mi se parea o munca prea migaloasa, prea detaliata. Dar, practicand-o, am invatat ca pot fi rabdatoare, am invatat sa gasesc relaxarea intr-un lucru stresant de migalos la inceput, am realizat ca pot fi foarte perseverenta daca un lucru ma intriga suficient de mult...
Ca usor-usor sa imi dau seama ca, de fapt, mediumul meu preferat de lucru este tocmai: hartia - acel ceva pe care initial il refuzasem, de care imi era teama si fata de care eram reticenta, spunand ca eu nu sunt in stare sa lucrez asa ceva, ca este mult prea migalos pentru firile vulcanice.
Inchei prin a spune ca orice inceput este frumos, si cine stie, poate chiar inceputul asta este cel care va ramane pentru totdeauna prezentul meu.
Pupici pentru curaj si inceputuri frumoase,
Hamsterul Bijutier
